Mi-e dor…

Sunt zile în care mai am un soi de stare de nostalgie și dor…

Mi-e dor

  • să mă uit la cerul senin și la norii care trec, trec…și să văd forme ciudate și amuzante în ei
  • să stau ore întregi și să caut poezii frumoase
  • să stau până târziu și să citesc sau să mă uit la filme fără să-mi fac griji că n-o să mă trezesc odihnită dimineața următoare
  • să mâzgâlesc, să colorez ca un copil, să citesc basme ilustrate
  • să stau până seara târziu în timp ce ai mei fac magiun la ceaun și să spunem povești care de care mai trăsnite
  • să mă uit în liniște la apus și apoi la cerul înstelat într-o zi de vară
  • să culeg flori de câmp sau frunze și să le păstrez în cărți, la presat
  • să merg cu trenul într-un compartiment călduros într-o zi de iarnă și să stau să privesc întinderea de zăpadă fără să-mi fugă gândurile la grijile cotidiene
  • mi-e atât de dor de zâmbete sincere, de blândețe, de mai multă normalitate…
  • de dimineți lungi în care să mă gândesc pe îndelete la fel și fel de lucruri alături de o cană de ceai de tei și mentă
  • de mirosul de salcâm înflorit
  • de plăcintele bunicii
  • de stări asemeni florilor de primăvară, proaspete și vesele

Unde ești, timp?

Anunțuri

Un gând despre “Mi-e dor…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s