Leapșa cinefilă: 3 filme de văzut

Inițiată de CeFilmeVăd.ro și transmisă mai departe de Piratul Cinefil , leapșa cu topul 3 al filmelor impresionante de anul trecut mi se pare interesantă, drept pentru care voi face și eu un mic top al acestora.

1.Julieta (2016) lui Pedro Almódovar m-a impresionat prin imagini sensibile și intense, în care ni se spune o poveste despre tăcere, despre absența unei fiice care își părăsește mama la adolescență.

Filmul mi-a plăcut fiindcă sub aparența unei intrigi simple, arată de fapt trăirile complexe ale unor personaje: tăcerea ce învăluie personajele care poate spune atât de multe și în același timp care poate aduce multă durere, o tăcere a fiicei care nu are o voce de-a lungul poveștii și o tăcere, o ascundere a sentimentelor Julietei care nu împărtășește cu ceilalți ceea ce o macină ci suferă în tăcere, desprinderea de familie, de trecut, îndepărtarea cu scopul croirii unui drum spiritual care de asemenea, produce suferința personajelor: în ce măsură poți lăsa trecutul în urmă spre a începe o altă viață? Chiar poți face asta?

Mi-a plăcut foarte mult filmul, iar Almodóvar e totodată unul din regizorii mei preferați pentru stilul lui, iar în această poveste regăsim motive și teme recurente: universul feminin, tăcerea, culorile intense, emoția. M-au impresionat locurile în care s-a filmat, absolut superbe: casa lui Xoan care atrage prin vederea la mare și care se potrivește tare bine cu decorul: faianța albastră, vasele din ceramică și celelalte lucruri colorate, casa mamei Julietei, o casă perfectă pentru deconectare, de-a lungul căreia sunt flori de culori intense, străzile cochete din Madrid laolaltă cu apartamentele spațioase și decorate cu bun gust, casa din Pirinei înconjurată de natură și în fine, îmbrăcămintea personajelor care e la granița dintre decent și țipător, toate ne duc cu gândul la mult simț artistic, nimic din ceea ce este vizual nu este ignorat și totul parcă se desfășoară în fața noastră ca un poem care înduioșează.

2. I, Daniel Blake (2016)

I, Daniel Blake, în regia lui Ken Loach, este un film cu un puternic caracter realist, am rămas cu un sentiment de tristețe și de revoltă, m-a făcut să-mi pun întrebări legate de starea umanității, de importanța pe care i se dă unui om, indiferent de statutul său în societate. Este povestea lui Daniel Keyes, un bătrân bolnav care se luptă cu sistemul britanic de ajutor social: completarea unui chestionar rigid (în funcție de care o persoană poate sau nu să fie considerată aptă de muncă), care nu ține cont de recomandarea medicului – lucru care i se întâmplă protagonistului – așteptarea infinită a unei decizii în cazul cererii unui recurs, șamd.

3. Nocturnal Animals (2016)

Nocturnal Animals e un film uluitor. Mi-a plăcut felul în care este construită povestea, atenția pentru detalii, pentru simbolistica lor, simțul estetic degajat de ansamblul scenelor.

Filmul abordează teme ca neîmplinirea în iubire, răzbunarea, remușcarea, toate fiind legate de iubirea din trecut între scriitorul Edward și fosta sa soție Susan care l-a abandonat pentru un alt bărbat. Interesantă este transpunerea poveștii într-o scriere a lui Edward marcată prin evenimente brutale.

Un film care merită cu siguranță să fie văzut. Regizorul Tom Ford a ales foarte bine distribuția și vedem actori ca Amy Adams (Susan) și Jake Gyllenhaal (Edward).

Dau mai departe leapșa către Delia , Andreea și Adrian .

Anunțuri

4 gânduri despre “Leapșa cinefilă: 3 filme de văzut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s