Jucătorul, F.M. Dostoievski

În primele capitole ale cărții Jucătorul al scriitorului rus Dostoievski, prin ochii preceptorului Aleksei Ivanovici la hotelul din Ruletenburg, pătrundem în relațiile complicate din familia unui general rus, tată vitreg al Polinei, de care Aleksei este îndrăgostit. Însă, frumoasa Polina îl tratează pe acesta cu superioritate și chiar cu ironie, cu răceală, chiar dacă în unele momente are tendința de a i se destăinui cu sinceritate. Totuși, Polina aspiră la dragostea francezului Des Grieux care reprezintă pentru ea un ideal, un simbol al nobleții legată de țara din care provine.

Acest roman este, de fapt, construit în jurul ideii de patimă și decădere, fiecare din personajele principale având câte o obsesie, un viciu care le ghidează.

Generalul are o patimă pentru domnișoara Blanche, frumoasă dar în același timp parvenită, urmărind să-și atingă interesele, fapt ce îl aduce la ruină, o ruină financiară dar și sufletească. Domnișoara Blanche, la rândul său, are ca patimă banul ce o face să se căsătorească în lipsa unei iubiri sincere și care o determină să cheltuiască, să înșele, pierzându-și integritatea.

Francezul Des Grieux este, de asemenea, ademenit de bani: ajunge să îi împrumute generalului bani pentru a păstra o imagine bună față de acesta și față de fiica sa Polina, însă în spatele acestui comportament, gândește că ar putea avea un profit mai mare în urma moștenirii pe care generalul și Polina ar putea să o primească de la bătrâna bolnavă Antonida Vasilievna Taraseviceva.

Patima Polinei constă în aspirația la o utopie, la francezul bogat Des Grieux, negându-și adevăratele sentimente. În ceea ce privește pasiunea protagonistului Aleksei, acesta este prins în mrejele jocurilor de noroc, în lipsa iubirii Polinei. Din omul onest, Aleksei decade și devine lacheu, este închis pentru o datorie, dar nu poate ieși din acest cerc vicios care îl dezumanizează, îl face să lase în urmă sentimentele, amintirile, iar singurul motor care îl face să existe, dar nu să și trăiască cu adevărat, este jocul la ruletă.

În romanul lui Dostoievski, Jucătorul, se conturează tipologii ale unor personaje care, măcinate de patimile lor, ajung la o destrămare morală, ducându-ne la gândul că viciile ne îndreaptă, cu siguranță, către o cale greșită. Făcând o paralelă cu destinele personajelor, cartea Jucătorul poate fi un exercițiu de gândire la propriile noastre slăbiciuni, la ceea ce ne umbrește drumul spre o o viață mai așezată.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s